Cu covorul magic prin Munții Rodnei

Am fost virusați: o săptămână am avut autonomie 15 metri în jurul patului și o senzație intensă de mahmureală combinată cu ciumă. Încă o săptămână am fost convalescenți, după aia am avut de lucru. Apoi Roxana a văzut în calendar că-i 18 februarie și a intrat în panică. M-a scos cu forța din depresia în care mă afundasem și m-a pus să aleg între Bâlea, Borșa, Ciucaș sau Șanț. După vreo 3 zile de ezitări, am ales Șanț.

Ajungem sâmbătă seara la hotelul din Valea Blaznei, unde serviciile merg din rău în mai rău. Ca în faza aia la care te întrebi „ce poate să meargă prost” și afli că… multe! În sfârșit, ne trezim cu greu după 4 ore de somn între urletele chefliilor de sub noi, luăm un mic dejun simbolic, pregătim sendviciuri și ieșim obosiți în parcare. Luăm schiurile de pe mașină și pornim. Din momentul în care am pus vârful clăparului în zăpadă, totul începe să meargă bine. Asudăm și gâfâim ca doi sedentari, dar pe măsură ce urcăm lăsăm în urmă forfota hotelului, iar din spatele brazilor încep să răsară priveliști și piscuri.

Adriana și Antoniu, cu care ne-am întâlnit seara la restaurant, cunosc bine zona și ne-au pus în temă cu traseul. Până la urmă ei au pornit pietonal cu o oră înaintea noastră, așa că ne-am ținut după urmele lor până spre vârful Cobășel. E mult mai multă zăpadă decât speram, pe alocuri ajungea la 50-70 de centimetri.

Fotografie de la Antoniu, cu care ne-am intersectat fix la locul de luat prânzul

Pentru că norii coborâseră la nivelul vârfului – și eram obosiți și nu mai aveam timp – nu am mai urcat până pe vârf, ci ne-am dat drumul pe o variantă de coborâre găsită ochiometric și cu Google. Bună sculă smartphone-ul ăsta la munte! La început, zăpada e bocnă combinată cu tablă și îmi fug schiurile în toate părțile. Apoi avem parte de schi de primăvară până la hotel.

Apar inevitabil zâmbetele și chiuielile. Ne mai stricăm un pic cheful cu un grătar gumos la hotel, apoi pornim prin ploaia măruntă spre Cluj.

Suntem răsfățați cu munții ăștia la trei ore de casă. Au imens de oferit, atât picioristic cât și schioristic, de oriunde-i apuci! Și covorașele astea magice numite schiuri de tură îs cea mai bună investiție.