Lăpușul rotund și toamna scânteietoare

Am visat demult să ajung aici, după ce am văzut poze cu Piatra Cerbului din excursiile altor drumeți din familie. Pe măsură ce ne îndepărtăm de Baia Mare, dealurile încep să crească verzi în jurul nostru, iar casele se tot răresc, până când ni se înfăţişează, înalt în faţă, platoul Prelucilor. Ne strecurăm prin ungherele satelor de la poale și dibuim urcarea îngustă ce ne poartă spre Preluca Veche; lăsăm mașina în sat și apucăm Read more…

Flori de Florii

Am ieşit rar din casă în aste zile stranii. Bine, asta nu-i ceva anormal pentru cineva care lucrează de obicei de acasă. Însă stranietatea acestor săptămâni ne-a descumpănit pe toţi. Parcurgem cele cinci etape ale suferinţei şi căutăm echilibrul în oamenii dragi de lângă noi sau de departe, şi în lucrurile mărunte de care uitasem până mai ieri. Încercăm să-i ajutăm pe cei care au nevoie şi încercăm să ne pregătim pentru un viitor încă Read more…

Anotimpurile Vânătărilor

Am ajuns acolo mereu ciuntit – rupt de somn, încovrigat de frig sau topit de căldură – și-am plecat mereu întreg, cu fruntea sus și zâmbetul întipărit pe figură. Am ajuns întâi în primăvară, cu Roxana și cu un prieten de peste mări și țări. Ne-am udat bocancii în iarba înrouată, vorbind fiecare cu vedeniile noastre, ore în șir, printre fuioare de neguri învăpăiate. Am ajuns apoi într-o după-amiază toridă de vară, flămând și însetat Read more…

Transilvania între noapte și zi

Am ajuns iar în mijlocul Trascăului, la întâlnirea cu apusul. Am găsit un pâlc de mesteceni presărați pe-o coamă și-am pus în grabă cortul pe ultima lumină, apoi am stat și am sorbit înserarea catifelată. Lumina a revenit cu Luna plină, răsărind dinspre Podiș și împingându-și razele spre despicarea Râmețului. În față au început să licărească stele și sălașe, bulgări de căldură în răceala nopții. Ne-am apropiat și noi de căldura focului, sorbind licori și Read more…

Ultima zi în care am schiat bine

… a fost 14 ianuarie 2018. Tocmai sosisem în Austria și cârcoteam că nu mai stăm la patru stele ca în săptămâna dinainte, în Italia; am stat la un fel de patru stele o dată în viață și m-am obișnuit instantaneu. Cârcoteala a durat până când am descoperit că din balcon se vede traseul de coborâre Streif, la care m-am zgâit îndelung, ca un grec din antichitate spre Olimp, restul serilor și dimineților petrecute în Read more…

Printre cețuri, în Târnave

În drum spre Piatra Craiului, am apucat-o pe un drum mai întortocheat prin cotloanele podișului Târnavelor, căutând biserici și sărățele. Am găsit doar biserici și un cer învolburat care a transformat amiaza într-un straniu amurg roșiatic. Șerpuim printre dealuri, printre cețuri și sătucuri uitate de timp.  

O după-amiază în Vatra Dornei

Am ajuns în parcul din Vatra Dornei cu nepotul, ca să-l învăț să se dea cu bicicleta pe potecuțe. I-a plăcut, dar nu despre asta vroiam să povestesc, ci despre farmecul decrepit al parcului. La intrare te întâmpină trenulețul, care arată a mâncător de copii. Urmează un bardezi închis. Veverițele-simbol sunt tot acolo, atâta că nu mai sunt roșii, ci negre, iar localnicii nu le mai strigă Mariana, ci Costică. Clădirea fostului cazino e tot Read more…

Pe Prutaš

”Mai stăm o noapte aici?”. După opt zile planificate de la o oră la alta prin Muntenegru, ne-ar plăcea să știm măcar într-o dimineață unde ne odihnim la noapte… așa că plătim cazarea și îi cerem gazdei parola de Internet. Mă uit la prognoză, anunță vreme însorită; mă uit la hartă, îmi arată un loc de campare la poalele Prutašului. Încep să nu mai vreau la pensiune, iar Roxana e pe aceeași lungime de undă. Read more…

În spatele Aiudului

Am ajuns în săptămâna asta în locul care m-a fermecat acum două anotimpuri – între căsuțele din lemn și paie din căușele de piatră ale Trascăului. De frica ploilor, am început tura pe vale, prin Cheile Râmețului, dormind la casa de oaspeți a Mănăstirii Râmeț. De dimineață, începem urcarea spre satul Râmeț, pe lângă mănăstire. Navigăm serpentinele cu parfum puternic de salcâm, până când zărim o potecă ce taie curbele. Apucăm cărarea și ne regăsim imediat Read more…

Ruine transilvane

De vreo două săptămâni eram depresiv; într-o încercare de a mă smulge din înțelenirea asta, îmi vine ideea să mă urc pe-un deal la răsărit, undeva prin podișul Târnavelor, deasupra unui sat, cu o biserică săsească fortificată. Ceață pe vale, lumină caldă, tot tacâmul. Iau Google Maps și pun câteva steluțe pe hartă, îmi fac bagajul și mă uit la ceas: e două dimineața. Deci pică pozele de la răsărit, n-am cum să și dorm, să Read more…

Printre stele, în Apuseni

Am avut oarece emoții pornind în tura asta, care s-au amplificat pe măsură ce puneam în aplicare planul. Ne-a mânat promisiunea unei dimineți cu centrul galaxiei vizibil spre sud-est, prognoza de cer senin și dorul de fotografiat, pentru că nu mai ieșisem la pozat de câteva luni de zile… Am căutat un loc cu vedere spre sud, fără localități în apropiere; până la urmă cel mai tare ne-a făcut cu ochiul vârful Pietrele Mărunte, un Read more…

Primăvara din Fundătură

E vremea aia din an în care gâzele mișună, pădurea foșnește verde, iar soarele te îndeamnă la lenevit. Așa am și făcut. M-am întins pe iarba primăvăroasă și m-am cufundat în liniștea locului, inspirând culorile florilor de câmp, gustând adierea și întrezărind căldura prin pleoapele închise. Ridic capul și mă uit în jur. Simt viața curgând primordial în jurul meu, în armonie netulburată, și vibrația locului reverberând din pântece până în creștet. Mda, m-am deșteptat! Suntem mulți Read more…

Zorii din Fundătură

M-am tot gândit cum să descriu cele două ture foto în Fundătura Ponorului. Prima tură s-ar putea rezuma ca „stricat orzul pe gâște”, eu fiind gâștele. În a doua am fost mai bine pregătit, să-i zicem „genunchiul broaștei”. Dar să-ncepem povestea! Sunt minus opt grade în cort, iar noi tremurăm cu patos. Sute de sucituri și de dârdâieli mai târziu, se îndură zorii să sosească. În lumina cenușie, deschid prelata brumată: pe pajiște, un pluton în Read more…

Cu covorul magic prin Munții Rodnei

Am fost virusați: o săptămână am avut autonomie 15 metri în jurul patului și o senzație intensă de mahmureală combinată cu ciumă. Încă o săptămână am fost convalescenți, după aia am avut de lucru. Apoi Roxana a văzut în calendar că-i 18 februarie și a intrat în panică. M-a scos cu forța din depresia în care mă afundasem și m-a pus să aleg între Bâlea, Borșa, Ciucaș sau Șanț. După vreo 3 zile de ezitări, Read more…

Matterhorn!

E ora 7 dimineața și mă învârt amețit prin bucătăria bătrânească din Saint Vincent, călcând strâmb în șosete pe gresia rece. Trântesc mâncăruri între felii de pâine, înfulec micul dejun, înșfac un bagaj și urc spre mașina parcată la 5 minute mai sus pe stradă. Afară începe o zi rece și senină, cu creste dantelate înmuiate chicios în purpuriul răsăritului pe fundalul cerului oțeliu. Cobor mașina în fața cazării, aruncăm bagajele în ea, lăsăm cheia în Read more…

Prin inima Trascăului

Am dat târcoale masivului Trascău de când mă știu: în drum spre Arieșeni, în drum spre Scărița-Belioara; în ultimii ani i-am tatonat periferiile – Râmeț, Rimetea, Bedeleu. Anul ăsta am avut norocul să cad pe umăr și să îl semi-desprind de claviculă, ceea ce mi-a deschis vaste oportunități ca timp liber petrecut în casă. În 30 octombrie s-a împlinit termenul de refacere și pentru aceeași zi trupa de la Plan-B Cycling Club a dat strigare pentru Read more…

Crâmpeie de Apuseni – Bedeleu

Roxana mormăie în dreapta, parcă pe alt fus orar, în altă țară. E întuneric și vâjâim prin satele adormite spre pintenii de piatră ai Bedeleului. Prima dată am ajuns acolo cu Puiu, total inadecvat echipați – cu biciclete. Am încercat să ne sinucidem urmând pe creastă un traseu desenat pe hartă, peste colți de stâncă. Am ajuns atunci târziu, pe seară la Dumești, și nu m-aș mai fi dat dus. Un an și patru ture Read more…

Dobrogea Ascunsă (1)

Te uiți în jur și vezi iarbă arsă de soare, mărăcini și praf; însă parfumul ăla aparte te cheamă să descoperi ce-i după următoarea coamă, pe următoarea luncă și în următorul sat. Așa am ajuns să străbat din nou țara în căutarea Dobrogei Ascunse, la apelul lui Mircea Bezergheanu. După 10 ore cu microbuzul și o noapte scurtă un hotel ieftin, apuc să-mi fac cumpărăturile din centrul Galațiului și să înfulec micul dejun înainte de a mă Read more…

La vale pe creasta Latoriței

În 2014 am zis să facem ce n-am mai făcut: o tabără de o săptămână în munții Lotrului. Am descoperit astfel cireașa biciclistică a tortului carpatin – așa-zisa Strategica, de pe creasta Latoriței. Îmi doream să o fac de când am văzut-o în primul număr al (defunctei) MTB Magazine Romania. Tabăra „Romania Bike Camp” e o tradiție a Clubului de Cicloturism Napoca, care în curând își va serba aniversarea de 24 de ani. Radu se ocupă Read more…

„În Dobrogea?! Păi ce să faceți acolo?!”

Eram plictisit la birou când primesc un mesaj de la Roxana: ”Joia viitoare, 21 Aprilie 2016 plec în Turul Dobrogei. Deplasările se vor face doar cu mașini 4×4. Voi dormi pe câmpuri, pe dealuri, printre pietre”. Semnat – Mircea Bezergheanu. Noi cu Mircea mai fusesem. Dormisem printre pietre și câini în Fundătura Ponorului, pe frigul de sfârșit de octombrie. Dobrogea este tărâmul lui, iar ghid mai bun n-aveam cum să găsim. Așa că am cuplat Read more…