„În Dobrogea?! Păi ce să faceți acolo?!”

Published by Iancu on 08/05/201608/05/2016

Eram plictisit la birou când primesc un mesaj de la Roxana: ”Joia viitoare, 21 Aprilie 2016 plec în Turul Dobrogei. Deplasările se vor face doar cu mașini 4×4. Voi dormi pe câmpuri, pe dealuri, printre pietre”. Semnat – Mircea Bezergheanu.

Noi cu Mircea mai fusesem. Dormisem printre pietre și câini în Fundătura Ponorului, pe frigul de sfârșit de octombrie. Dobrogea este tărâmul lui, iar ghid mai bun n-aveam cum să găsim.

Așa că am cuplat instantaneu și am început să caut un 4×4 de împrumut. Până la urmă ne-a rezolvat Mircea locuri în caravana care se forma în comentariile de pe Facebook. Miercuri seara ne-am făcut bagajele, am dormit cam 3 ore și am pornit cu noaptea-n cap spre Babadag.

10 ore mai târziu, aterizam în Babadag, unde o parte din grup aștepta deja vizavi de stația Petrom. Ne nimerim în mașina lui Mircea și pornim în caravană spre Cetatea Enisala. Nu zăbovim mult acolo, pentru că e săptămâna Școala Altfel și autocarele curg continuu.

Intrăm cătinel într-un poligon militar și avansăm clătinându-ne în coloană pe un drum de pământ, printre cratere și ținte. Poposim într-un golfuleț fotogenic al lacului Razelm, unde primim de la Mircea un obiectiv de 10,5mm, cu care am tras cu mare entuziasm până la sfârșitul excursiei. Ne continuăm clătineala până pe dealul de deasupra lacului, unde vedem surprinși un pluton de vreo 30 de vehicule militare 4×4, 6×6 și alte prăpădenii, aliniate frumos cu fața la noi. Mircea face instant 90 de grade stânga și ieșim râzând strâmb din poligon.

<- săgeți pentru derulare ->

[metaslider id=161]

Intrăm apoi de-a binelea în Dobrogea profundă, întâlnind fazani, potârnichi, vulpi, codalbi, alte zburătoare, holde de rapiță și grâu. Ajungem lângă fostul Oraș al Florilor, cu vechiul său drum și cu viaductul de cale ferată, apoi ne oprim la mănăstirea Sfântul Casian, de unde ni se deschide spectaculos peisajul.

<- săgeți pentru derulare ->

[metaslider id=164]

Mai facem câțiva kilometri și găsim un loc de înnoptat împărătesc: Cheile Dobrogei. Mircea aranjează mașinile în cerc și punem corturile în interior. Mâncăm din traistă și mă apucă picoteala odată cu înserarea. În cerc socializarea e în toi, așa că-mi trag cortul deoparte și mă pun la somn. Roxana rezistă și urcă în Chei pentru câteva fotografii de noapte.

Dimineața încercăm să prindem răsăritul. Buimaci, ne învârtim prin Chei în timp ce toată lumea doarme. Reușesc să rătăcesc capacul obiectivului împrumutat, apoi să prind apusul Lunii și răsăritul soarelui, în timp ce Roxana fotografiază Cheile.

[metaslider id=171]

Mâncăm dejunul, împachetăm cortul și pornim la drum lung, spre Canaraua Fetei, în sudul extrem al Dobrogei. Traversăm holde și sate cu case scunde cât gardul, întâlnim niște vedete tocmai sosite din Africa: prigoriile. Ajungem apoi pe malul Dunării, unde ne luăm și prânzul. Facem apoi un ocol pe la cercurile misterioase de lângă satul Seimeni. Pe la 5 dupămasa ajungem nițel obosiți la Canaraua Fetei, de unde Turul Dobrogei o ia razna, spre încântarea noastră. La Canara nu prea avem ce poza și nu avem deloc loc de corturi. Roxana cântă de bucurie – nu o să înnoptăm printre multele vipere din zonă. Mircea recalculează traseul: ajungem în seara asta la malul mării. Ardelenii din noi țopăie de bucurie!

[metaslider id=173]

A urmat una dintre cele mai frumoase porțiuni ale excursiei – hoinăreala dintre Băneasa și Limanu de-a lungul unui braț secat al Dunării, cu lumina aurie și umbrele lungi ale apusului întinse peste formele sculptate de apă, suprapuse peste verdele crud de primăvară. Sufletul se topește, se transformă în miere și se recristalizează la loc, iar o părticică din el rămâne definitiv acolo.

Ajungem odată cu înserarea în Limanu, unde căutăm zadarnic un loc de cort. Deschid OruxMaps și reușesc să redirecționez caravana în groapa de gunoi. Mircea preia din nou cârma și, cu câr, cu mâr, adăstăm pe plaja din Vama Veche la o sesiune foto de noapte.

[metaslider id=174]

Parcăm apoi mașinile la malul mării în Tuzla. E miezul nopții, vântul bate cu putere și sunt 12 grade. Încercăm să punem cortul pe plajă, însă e plină de scoici ascuțite. Găsim un drumeag pe sub faleză și punem mașinile și corturile pe el, cu fața la mare. Punem apoi capul pe gecile care ne țin loc de pernă și savurăm cel mai odihnitor somn din ultimii ani, în foșnetul valurilor. Dimineața, Roxana fuge să prindă răsăritul, în timp ce eu deschid leneș cortul și fac câteva poze, apoi mă culc la loc. Pe la 8 apare tacticos Claude, care ne urează bună dimineața, apoi arată ”călifari roșii”. Claude locuiește de 15 ani în România și știe cuvinte pe care eu nu le știu. Mai facem câteva poze, mâncăm micul dejun și pornim spre Lacul Razelm. Încercăm un restaurant pescăresc de lângă Lacul Babadag, ”La Tauc”. Servirea e lentă, iar mâncarea mediocră. Mai dăm un tur al câtorva golfuri de pe malul lacului și punem tabăra într-unul din ele.

[metaslider id=175]

Oboseala, vântul și frigul se aliază pentru a-mi scădea moralul; nu pot să dorm de amiază. Mă plimb fără țintă prin tabără și povestesc cu Serhat; cunoaște bine Lacul Razelm și îmi arată unde s-a crăpat gheața în timp ce era la fotografiat. Îmi arată pozele de atunci și mi se pare că a meritat. Îmi spune că după dealul următor e un loc bun pentru fotografiat. Se trezește Roxana, preparăm și înfulecăm niște paste din borcan și pornim agale spre coasta pe care ne-a arătat-o Serhat. E ora apusului; soarele iese ca la comadă dintre nori, iar moralul trece de la minus la plusplus. Țopăi și alerg de colo-colo, în timp ce Roxana face fotografii. Revenim în tabără, unde stăm la povești până la răsăritul Lunii.

[metaslider id=179]

În ultima dimineață mai prindem un răsărit deasupra lacului, apoi strângem pentru ultima dată tabăra. Mircea ne descarcă înapoi în Babadag, aparent neschimbați, însă mult mai încărcați de frumusețe decât la venire. Ne-a făcut cunoștință cu farmecul Dobrogei, discret și unic precum mireasma unei flori sălbatice. Ceea ce noi intuiam intrigați din goana trenului sau a mașinii în drum spre Mare s-a materializat într-o lume aparte – Planeta Dobrogea.