Crâmpeie de Apuseni – Bedeleu
Roxana mormăie în dreapta, parcă pe alt fus orar, în altă țară. E întuneric și vâjâim prin satele adormite spre pintenii de piatră ai Bedeleului.
Prima dată am ajuns acolo cu Puiu, total inadecvat echipați – cu biciclete. Am încercat să ne sinucidem urmând pe creastă un traseu desenat pe hartă, peste colți de stâncă. Am ajuns atunci târziu, pe seară la Dumești, și nu m-aș mai fi dat dus.
Un an și patru ture foto în tufișuri mai târziu, am adăstat din nou acolo, de data asta cu aparatele foto, la răsărit.
A fost tura „de adio” a credinciosului D5100, cu obiectivul său de kit 18-55. Ne-am înțeles grozav, e timpul să încercăm și altceva.
