Lăpușul rotund și toamna scânteietoare

Am visat demult să ajung aici, după ce am văzut poze cu Piatra Cerbului din excursiile altor drumeți din familie.

Pe măsură ce ne îndepărtăm de Baia Mare, dealurile încep să crească verzi în jurul nostru, iar casele se tot răresc, până când ni se înfăţişează, înalt în faţă, platoul Prelucilor. Ne strecurăm prin ungherele satelor de la poale și dibuim urcarea îngustă ce ne poartă spre Preluca Veche; lăsăm mașina în sat și apucăm la picior pe un drum de pământ, îndrumați de niște săgeți verzi, recent pictate.

Umblăm întâi cu ochii în zare, către munți și către dealuri, îmbiați de orizonturile largi cu care ne încântă plaiurile Prelucilor. Coborâm printre ienuperi și măceșe până la un foișor; de aici, drumul devine cărare ce coboară vârtos printre mesteceni, fagi, rugi de mure și alte bunătăți de pădure. Așa am ajuns pe piatra din marginea defileului, unde soarele se tot încăpățânează să stea ascuns după nori.

”Soare, Soare

Trimite-ne o rază

Viața de ne luminează!

Incantez împreună cu nepoțelul poezioara asta născocită pe loc, așezați pe-o stâncă din buza defileului. Tudorel plusează:

”Soare, Soare, Trimite-ne un infinit de raze!!!”.

Iar Soarele îl ascultă și își presară lumina aurie de toamnă târzie peste versanții abrupți. Tăciunii mocniți ai toamnei învie, iar pădurile scânteiază ca o comoară aurită. Încă doi pași, și suntem pe Piatra Cerbului, de unde îmbrățișăm cu vederea rotunjimea versantului vecin, încins de panglica Lăpușului.

Ne ostoim foamea de frumos și foamea de sandvișuri acolo, pe iarbă, după care apucăm spre Preluca Veche pe o cărare nouă, care dispare complet în pădure. Mai cu GPS-ul, mai cu ochiul, dibuim calea cea bună, însă nu ne grăbim. Urcarea abruptă ne prilejuiește multe pauze de mure răscoapte, măceșe brumate și dulci, și ciuperci de toate felurile.

Ajungem din nou printre gospodăriile mai ferite din Preluca, cu livezi de pruni și meri, pajiști cu văcuțe și căsuțe de pe vremuri, presărate printre unduirile verzi ale platoului Prelucilor.

Apusul arămiu ne petrece ca o gazdă grijulie până la mașini, și plecăm purtând sclipirea zilei în ochi și în amintire.


Periodic venim cu noi povești, pățanii și sorcovării, iar tu le poți primi direct pe e-mail:


2 comentarii la „Lăpușul rotund și toamna scânteietoare”

  1. Îmi place foarte mult cum au fost surprinse, în cuvinte și fotografii, starea de calm și căldura dată de ruginiul veșmintelor pădurii, iar imaginea râului care cuprinde într-un cerc dealul abrupt este deosebită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *