Săptămâna aurie din Carpați

Am urcat în Carpați, cu piciorul și cu roata, în săptămâna în care pădurea sărbătorește – cu focuri de artificii încremenite și confetti stârnite de cea mai mică adiere – iar aerul devine palpabil, ca un lichid amniotic prin care se perindă și plutesc diafan raze, culori și fire de Read more…

Lăpușul rotund și toamna scânteietoare

Am visat demult să ajung aici, după ce am văzut poze cu Piatra Cerbului din excursiile altor drumeți din familie. Pe măsură ce ne îndepărtăm de Baia Mare, dealurile încep să crească verzi în jurul nostru, iar casele se tot răresc, până când ni se înfăţişează, înalt în faţă, platoul Read more…

Flori de Florii

Am ieşit rar din casă în aste zile stranii. Bine, asta nu-i ceva anormal pentru cineva care lucrează de obicei de acasă. Însă stranietatea acestor săptămâni ne-a descumpănit pe toţi. Parcurgem cele cinci etape ale suferinţei şi căutăm echilibrul în oamenii dragi de lângă noi sau de departe, şi în Read more…

Anotimpurile Vânătărilor

Am ajuns acolo mereu ciuntit – rupt de somn, încovrigat de frig sau topit de căldură – și-am plecat mereu întreg, cu fruntea sus și zâmbetul întipărit pe figură. Am ajuns întâi în primăvară, cu Roxana și cu un prieten de peste mări și țări. Ne-am udat bocancii în iarba Read more…

Transilvania între noapte și zi

Am ajuns iar în mijlocul Trascăului, la întâlnirea cu apusul. Am găsit un pâlc de mesteceni presărați pe-o coamă și-am pus în grabă cortul pe ultima lumină, apoi am stat și am sorbit înserarea catifelată. Lumina a revenit cu Luna plină, răsărind dinspre Podiș și împingându-și razele spre despicarea Râmețului. Read more…

Ultima zi în care am schiat bine

… a fost 14 ianuarie 2018. Tocmai sosisem în Austria și cârcoteam că nu mai stăm la patru stele ca în săptămâna dinainte, în Italia; am stat la un fel de patru stele o dată în viață și m-am obișnuit instantaneu. Cârcoteala a durat până când am descoperit că din Read more…

Printre cețuri, în Târnave

În drum spre Piatra Craiului, am apucat-o pe un drum mai întortocheat prin cotloanele podișului Târnavelor, căutând biserici și sărățele. Am găsit doar biserici și un cer învolburat care a transformat amiaza într-un straniu amurg roșiatic. Șerpuim printre dealuri, printre cețuri și sătucuri uitate de timp.  

Pe Prutaš

”Mai stăm o noapte aici?”. După opt zile planificate de la o oră la alta prin Muntenegru, ne-ar plăcea să știm măcar într-o dimineață unde ne odihnim la noapte… așa că plătim cazarea și îi cerem gazdei parola de Internet. Mă uit la prognoză, anunță vreme însorită; mă uit la Read more…

În spatele Aiudului

Am ajuns în săptămâna asta în locul care m-a fermecat acum două anotimpuri – între căsuțele din lemn și paie din căușele de piatră ale Trascăului. De frica ploilor, am început tura pe vale, prin Cheile Râmețului, dormind la casa de oaspeți a Mănăstirii Râmeț. De dimineață, începem urcarea spre Read more…

Ruine transilvane

De vreo două săptămâni eram depresiv; într-o încercare de a mă smulge din înțelenirea asta, îmi vine ideea să mă urc pe-un deal la răsărit, undeva prin podișul Târnavelor, deasupra unui sat, cu o biserică săsească fortificată. Ceață pe vale, lumină caldă, tot tacâmul. Iau Google Maps și pun câteva steluțe Read more…

Printre stele, în Apuseni

Am avut oarece emoții pornind în tura asta, care s-au amplificat pe măsură ce puneam în aplicare planul. Ne-a mânat promisiunea unei dimineți cu centrul galaxiei vizibil spre sud-est, prognoza de cer senin și dorul de fotografiat, pentru că nu mai ieșisem la pozat de câteva luni de zile… Am Read more…

Primăvara din Fundătură

E vremea aia din an în care gâzele mișună, pădurea foșnește verde, iar soarele te îndeamnă la lenevit. Așa am și făcut. M-am întins pe iarba primăvăroasă și m-am cufundat în liniștea locului, inspirând culorile florilor de câmp, gustând adierea și întrezărind căldura prin pleoapele închise. Ridic capul și mă uit în Read more…

Zorii din Fundătură

M-am tot gândit cum să descriu cele două ture foto în Fundătura Ponorului. Prima tură s-ar putea rezuma ca „stricat orzul pe gâște”, eu fiind gâștele. În a doua am fost mai bine pregătit, să-i zicem „genunchiul broaștei”. Dar să-ncepem povestea! Sunt minus opt grade în cort, iar noi tremurăm cu Read more…

Dobrogea Ascunsă (1)

Te uiți în jur și vezi iarbă arsă de soare, mărăcini și praf; însă parfumul ăla aparte te cheamă să descoperi ce-i după următoarea coamă, pe următoarea luncă și în următorul sat. Așa am ajuns să străbat din nou țara în căutarea Dobrogei Ascunse, la apelul lui Mircea Bezergheanu. După Read more…